In primul rand ceva background story: Nu-mi plac cainii strazii, cei care se leaga de tine, ii vezi ca umbla in haite, etc.

Si totusi azi mergand spre casa, pe ultimii 400 de metri s-a apropiat un caine de mine. L-am ignorat cum fac cu toti cainii crezand ca ma lasa in pace. Dar nu m-a lasat, m-a urmarit pana acasa.

De fapt e gresit sa zic “urmarit”. A mers tot drumul in fata mea la cativa metri. La fiecare colt sau straduta a mers in fata mea, s-a uitat in toate partile, a mirosit tot ce putea mirosi si apoi a mers mai in fata.

Cand eu ma opream deodata simtea si el ceva si se oprea. Daca stateam prea mult pe loc venea inapoi spre mine. A trecut cateva strazi tot timpul in fata mea.

Chiar mi-a parut rau cand la intrarea in bloc i-am blocat trecerea si l-am lasat afara. Am mai stat cateva minute unde nu ma putea vedea dar tot la intrarea in bloc statea si parca astepta ceva. Era un ciobanesc german (s-ar putea sa ma insel), parea chiar ingrijit si avea o privire pentru care nu exista alt cuvant decat “cute”. Daca mai il priveam cateva minute probabil renuntam si il luam sus in apartament, dar din pacate am cedat. Posibil ca el inca sa nu fi cedat si sa ma astepte la intrarea in bloc.

In momentul asta nu pot decat sa ma gandesc la “animal spirit guides” si la probabilitatea de a mi se intampla asa ceva alta data. Au fost doar 10 minute dar am simtit o legatura mult mai profunda.

Disclaimer: Diacritice si poze cand ma trezesc si daca reusesc sa le scot de pe telefon.